Ești prea indulgent cu copilul tău?

Experții în parenting sunt de părere că un părinte prea indulgent în educarea copilului îi poate face acestuia la fel de mult rău precum un părinte excesiv de autoritar și neînțelegător, care impune pedepse drastice.

Copiii au nevoie de iubire, grijă și înțelegere de la părinții lor. Dar au nevoie la fel de multă nevoie de reguli și de o atitudine fermă din partea părinților, atunci când este cazul. Așa cum lipsa de afecțiune sau timpul insuficient petrecut împreună pot crea anumite traume, și a-i face toate mofturile sau a nu stabili niște limite sănătoase sunt atitudini care le transmit un mesaj greșit celor mici.

Diana Tache, psihoterapeut și consilier psihologic The Mind, expert CIPRA, spune că, teoretic, „prea multă iubire sau blândețe nu strică, ceea ce strică este de fapt ceea ce lipsește în cazul în care avem doar blândețe, fără control și siguranță, în creșterea și educarea unui copil. Prea puțin control și prea puțină siguranță pot fi dăunătoare. Orice ființă umană crește și se dezvoltă echilibrat, dacă este înconjurată de iubire, într-un mediu sigur și previzibil, asupra căruia să aibă un anumit control.“

78% dintre respondenții studiului CIPRA se consideră părinți foarte buni pentru copiii lor. 6 din 10 părinți spun că și-ar dori să aibă mai multă răbdare și stăpânire de sine în gestionarea conflictelor cu copiii. Întrebați despre aspectele eficiente în educarea unui copil, 91% dintre părinți au menționat comunicarea și încrederea. Indulgența și înțelegerea sunt considerate prioritare (pe locul al doilea – 78%) comparativ cu disciplina strictă și impunerea unor limite clare (64%).

De ce sunt regulile importante

Regulile sunt esențiale în orice context de viață ne-am afla, iar ele se învață mai întâi în familie. Indiferent de mesajul transmis, părinții trebuie să se susțină reciproc și să nu se contrazică de față cu copiii, atunci când vine vorba de obligativitatea respectării unor reguli.

„Trăim în societăți și grupuri guvernate de reguli. În viață de zi cu zi, avem reguli formale (legi de circulație, cod penal, constituție, regulament școlar, reguli în compania în care lucrăm, etc.) reguli de grup, precum în familie (orele de masă, de culcare, de împărțire a sarcinilor) și reguli nescrise dar care definesc un grup: respectul, bunele maniere etc. Așadar, noi suntem în permanență ghidați și respectăm fără a conștientiza o serie de reguli, iar asta ne ajută să avem predictibilitate, adică să știm la ce să ne așteptăm și să avem un anumit control în raport cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru și cu modul în care acționăm.

            Imaginați-vă pentru o clipă că vă treziți într-o zi în care multe dintre regulile pe care le știați au dispărut: va urcați în mașină și, ajungând în intersecție, vedeți că toți participanții la trafic trec pe culoarea roșie a semaforului, apoi vă opriți să lăsați copilul la școală și acolo doamna învățătoare nu este în clasă și alți copii pleacă pe poartă școlii, fără a fi însoțiți de vreun adult. Ce simțiți în prima fază? Neliniște sau confuzie, nu? Ulterior, când realizați că totul este pe dos, puteți să simțiți și nesiguranță, chiar teamă. Acest exemplu poate să ne ajute să înțelegem ce este în mintea copiilor noștri cărora nu li se comunică regulile clare, referitoare la ceea ce așteptăm noi adulții de la ei, sau ce anume au voie sau nu la vârsta lor.

Consecvența este esențială

Un element important în ceea ce privește comunicarea regulilor și poate o greșeală frecvent întâlnită la părinți o reprezintă lipsa de consecvență, de constanță în comunicare regulilor, sau mai exact fluctuațiile în funcție de dispoziție, explică Diana Tache. „Probabil vi s-a întâmplat să fiți mai permisivi în anumite zile în care aveați o dispoziție mai bună și mai restrictivi în alte zile în care erați epuizați sau stresați. Aceste fluctuații îl pot deruta pe copil. Acel copil va consta contrariat că sunt zile în care categoric nu are voie un lucru și alte zile în care același lucru ii este permis. Desigur, este o diferență între a nu sta de mâna cu adultul pe o stradă circulată, și consecințele să devină dramatice, sau a nu dori să mănânci felul doi, și consecințele să fi cel mult o senzație de foame mai accentuată. 

Așadar putem oscila cu regulile al căror impact nu este dramatic asupra vieții/ siguranței copilului, cum ar fi: ce haine aleg să port, ce jucărie iau cu mine în mașină, cu ce fel de mâncare încep dintre cele două feluri pregătite de adult, dar evident nu este recomandat să oscilăm cu regulile ce țin de siguranță cum ar fi traversarea străzii, manuitul unui cuțit sau cu impact asupra sănătății cum ar fi: orele de odihnă, igienă personală etc.

Într-un mediu sigur și predictibil, guvernat de reguli clare explicate cu blândețe, și repetate de ori de câte ori este nevoie, nivelul de stres și de frustrare resimțit de copil pentru a se conforma, este infinit mai mic decât nivelul de stres și confuzie resimțit la nivel psihic într-un mediu haotic, oscilant, mereu schimbător și imprevizibil.“