Ziua mondială a zâmbetului

În prima zi de vineri din luna octombrie este marcată Ziua Mondială a zâmbetului. Totul a plecat de la creatorul feței zâmbitoare, a cărei poveste începe în 1963. Zâmbetele au un rol mult mai important în viețile noastre decât credem. Nu doar astăzi, ci în fiecare zi.

Diverse cercetări arată că gradul de fericire poate influența felul în care ne implicăm în toate activitățile de peste zi, de la alegerea alimentelor pe care le consumăm, până modul în care socializăm, facem sport sau ne odihnim. De altfel, în cadrul studiului CIPRA „Obiceiurile cu risc crescut care au un impact direct asupra calității vieții românilor“, 85% dintre cei chestionați au indicat că nevoia de echilibru emoțional este foarte important pentru ei. Acest echilibru emoțional vine și din starea pe care o avem zi de zi. Iar un zâmbet poate face minuni! 

Povestea din spatele celebrului smiley face

Harvey Ross Ball, un designer american, este creatorul smiley face-ului așa cum îl știm astăzi. De unde a început totul?  În 1963, Harvey Ball a fost angajat de o companie de asigurări americană să creeze un desen grafic menit să ridice moralul angajaților firmei, aflat la pământ după o serie de achiziții dezastruoase. Ball a desenat ceea ce i se comandase în mai puțin de 10 minute și a primit pe lucrare 54 de dolari. Compania de asigurări a realizat postere, butoni și afișe în încercarea de a-i face pe angajați să zâmbească mai mult. Nu se știe dacă fața zâmbăreață a avut efectul dorit, cert este că firma de asigurări a produs zeci de butoni. Apoi, imaginea a fost copiată și a ajuns extrem de cunoscută. 

De unde a venit ideea de a celebra Ziua Mondială a Zâmbetului

Harvey Ross Ball nu a înregistrat niciodată la Oficiul Mărcilor Înregistrate desenul său, însă s-a gândit la o formă de a salva însemnătatea simbolului: o zi oficială a zâmbetului, în care oamenii să se preocupe să zâmbească mai mult și să facă fapte bune. Așa că a venit cu ideea ca prima vineri din luna octombrie oamenii din întreaga lume să o dedice zâmbetului. Iar  în 1999, a luat naștere Ziua Mondială a zâmbetului și a faptelor bune.

După moartea lui Harvey Ross Ball, în 2001, a fost creată Fundația Harvey Ross Ball în onoarea sa, iar organizația este susținătorul oficial al Zilei Mondiale a Zâmbetului în fiecare an. Pe site-ul organizației, găsești mai multe informații despre acțiunile derulate de-a lungul anilor. 

Și anul acesta, fundația a lansat, ca de obicei, provocarea faptelor bune, sub sloganul „Fă o faptă bună, ajută o persoană să zâmbească“. Provocarea ajunge și în Social Media, folosind tagline-ul #worldsmiledaychallenge, poți da mai departe leapșa faptelor bune și îți poți provoca prietenii să ajute la rândul lor o persoană să zâmbească.

Zâmbetul, cu adevărat mai presus de cuvinte

Nevoia de relaționare și de atașament este una fundamentală pe tot parcursul vieții noastre, încă de la naștere. Iar acest atașament de care avem nevoie pentru a supraviețui la începutul vieții este construit cu ajutorul neuronilor oglindă, care oferă o primă experiență de relaționare și reflectare dintre două ființe, spune Diana Tache, psihoterapeut și consilier psihologic. „Între mamă și copil, comunicarea apriori este fără cuvinte, doar privire, oglindire și emoție caldă. Cu ajutorul neuronilor oglindă copilul îsi construiește o primă imagine despre sine, o imagine reflectată, în urma unui mesaj non-verbal primit: când îmi zâmbești, eu sunt zâmbet. Așadar, încă de la începutul vieții suntem în relație cu ceea ce primim din exterior, dar și cu modul în care răspundem exteriorului prin ceea s-a format în interiorul nostru. Această oglindire ne va însoți pe tot parcursul vieții, și reprezintă legătura profundă dintre realitatea interioară și cea exterioară.“

Faptele bune vorbesc despre tine

Expertul CIPRA, Diana Tache spune că, nu întâmplător, faptele noastre bune poartă o amprentă subiectivă. „Rezonăm cu anumite cazuri, ne implicăm în anumite cauze, alegem să ajutăm anumite persoane. Tot ceea ce alegem să facem pentru ceilalți are un corespondent interior, o experiență emoțională profundă care spune ceva, în primul rând, despre noi. Faptele bune ar putea fi o dovadă de oglindire, un răspuns empatic la nevoia celui din fața noastră, care reprezintă atât o conectare cu celălalt, cât și o conectare cu noi înșine, cu acea parte din noi care se oglindește în celălalt. Putem spune că, bucurându-i pe ceilalți, ne bucurăm și pe noi, zâmbindu-le celorlați, ne zâmbim și nouă, sau unei părți din noi.“

„Numeroase studii vorbesc despre efectele vindecătoare ale faptelor bune asupra sănătății întregului organism, precum și despre rolul oxcitocinei, numită și <hormonul iubirii>, în procesele de vindecare somatică.  Oxitocina se eliberează atunci când suntem îndrăgostiți, dar mai ales atunci când stabilim legături emoționale pozitive cu cei din jur. O atingere plină de iubire, un zâmbet cald în cadrul unei întâlniri față în față generează producția de oxitocină atât în corpul celui care este privit, cât și în corpul celui care privește“ – Diana Tache.

Ce fapte bune ai putea face?

Orice lucru oricât de mic care ajută un om de lângă tine se poate încadra la categoria faptelor bune. 

• Ajută un vecin în vârstă făcând cumpărăturile în locul lui
• În trafic, dă voie un alt șofer să se încadreze pe banda dorită
• Dacă te afli într-un mijloc de transport în comun, oferă locul tău unei persoane care are mai mare nevoie de el
• Scrie o scrisoare frumoasă părinților tăi și trimite-o prin poștă sau fă-le un cadou surpriză.

Să zâmbești, să faci o faptă bună nu costă nimic. Îți va aduce satisfacția imediată că ai putut ajuta pe cineva și vei putea da celor din jur un bun exemplu. 

Să nu uităm să fim buni, în primul rând, cu noi

Pentru a putea oferi zâmbete și fapte bune, trebuie, înainte de toate, să fim împăcați cu noi înșine și mulțumiți de propria viață. „Disponibilitatea pentru faptele bune, dar și pentru atitudinea empatică față de ceilalți se hrănește din relația cu noi înșine, din experiențele pline de empatie față de noi, dar și din faptele bune pe care e bine să nu uităm să le facem și pentru noi. Recunoștința pentru ceea ce suntem, pentru drumul pe care l-am parcurs până în prezent, pentru situațiile pe care le-am gestionat cum am putut mai bine, ne poate ajuta să ne privim cu empatie și iubire, pentru ca ulterior să ieșim în lume să facem fapte bune, să ne conectăm cu empatie și iubire sau să zâmbim celorlalți“, spune Diana Tache, psihoterapeut și consilier psihologic.