Ce este procrastinarea și cum o poți controla

 „Lasă, fac asta un pic mai târziu” este practic motto-ul tău? Procrastinarea este atunci când știi că trebuie să lucrezi urgent la ceva, dar în loc să faci asta, cauți destinații de vacanță, comanzi mâncare, vizionezi filmulețe haioase pe social media sau îți ocupi mintea cu orice alte lucruri mai puțin utile.

Rezultatul? Ajungi mereu în criză de timp și lucrezi în condiții de stres, ba chiar ești pus în situația de a da explicații pentru depășirea unui deadline. Ceea ce nu s-ar întâmpla dacă te-ai mobiliza și ai face lucrurile din vreme, nu mereu în ultima clipă.

Lipsa timpului este un factor de stres pentru 44% dintre respondenții studiului CIPRA, iar nevoia de a avea un echilibru emoțional a fost menționată de 86% dintre cei chestionați. Totodată, dorința de a se organiza mai bine, astfel încât să aibă mai mult timp liber, a fost menționată de 52%  dintre respondenți.

Ce este procrastinarea

Este amânarea îndeplinirii unei sarcini sau a luării unei decizii. Știi că trebuie să o faci, dar pur și simplu simți nevoia să o lași pe mai târziu. Este ca și cum două versiuni ale tale s-ar certa constant: omul conștiincios și motivat – cel care vrea să scrie o carte, să învețe o limbă străină sau să mănânce sănătos și omul din prezent – care crede că o prăjitură și o seară numai cu filme sunt soluția perfectă pentru o zi grea.

Deși știi foarte bine că nu e productiv, ajungi să alegi ceea ce te face să te simți bine acum.

Procrastinarea nu e întâmplătoare

Procrastinarea apare din multe motive – frica de eșec, perfecționismul, oboseala sau altele.

Diana Tache, expert CIPRA, consilier psihologic The Mind spune că ne-ar ajuta să conștientizăm cauzele acestui comportament, pentru a-l combate. „Putem descoperi că amânarea terminării unui proiect (de exemplu, a unei prezentări), seamănă cu momentele în care eram certați de părinți sau profesori pentru neîndeplinirea sarcinilor. În prezent regăsim tensiunea pe care o trăiam în acele momente în care nu eram lăsăți să alegem când să ne terminăm temele sau să lucrăm mai degrabă la materiile care ne plăceau, deoarece trebuia să acoperim toate materiile din curiculă, iar o notă sub 7 era un dezastru. Dacă ne regăsim în acest exemplu, atunci procrastinarea din prezent poate fi o activare inconștientă a unei forme de revoltă, de rebeliune în față autorității, pe care nu ne-am permis-o în copilărie. Poate, de asemenea, să fie exprimarea nevoii de libertate de alegere, de libertate de a greși.“

Cum să te motivezi

• Soluția este să începi cu pași mici și să te organizezi mai bine. În loc să te gândești la cât de amplă sau dificilă este sarcina ta, împarte-o în bucăți mai mici.
• Încearcă regula „două minute” – dacă ceva durează mai puțin de două minute, fă-o acum. Sau începe pur și simplu cu primul pas, cel mai mic. Dacă ai de scris o prezentare, deschide documentul și scrie titlul. De cele mai multe ori, simpla acțiune de a începe îți dă un impuls să continui.
• Un alt truc este să-ți creezi un mediu care să te susțină. De exemplu, dacă biroul tău este plin de hârtii și gustări, ești practic invitat să faci orice altceva decât să lucrezi. Propune-ți să ai biroul în ordine. Și să ignori telefonul pentru 20-30 de minute. Promite-ți o recompensă dacă termini ce ai de făcut – o gustare savuroasă, un episod din serialul preferat sau o mică pauză pentru a visa cu ochii deschiși.

Poți reuși, treptat, să învingi procrastinarea

După ce ai reușit să învingi procrastinarea pentru o zi, provocarea este să faci din asta un obicei. Încearcă să-ți planifici ziua de lucru de seara. Notează-ți cele mai importante sarcini pentru ziua următoare și începe cu cea mai dificilă.

Și dacă simți că te întorci la vechile obiceiuri, de a amâna lucrurile, nu pune o presiune mare pe tine. Important e să conștientizezi că amânarea constantă a sarcinilor nu te ajută deloc, să știi că schimbarea are nevoie de timp și să fii blând cu tine. Treptat, te vei obișnui să renunți la a mai amâna.

Sfatul psihologului

«În funcție de consecințele amânării, adică dacă cineva cum ar fi șeful sau un coleg ne apostrofează sau se supără pe noi, sau mai mult este nevoit să ne reamintesca prin mesaje și emailuri că avem un deadline, poate fi vorba despre o activare inconștientă a obișnuinței de a supăra/dezamăgi pe cineva. Ar fi util să mă întreb de ce oare am nevoie să ajung în această situație? Am fost copilul mereu certat sau mereu împins de la spate de adulți, pentru a finaliza o sarcină, adică mereu a existat o impunere din exterior și a lipsit mulțumirea de sine, motivația rezultată din inițiativa și reușită proprie?

Așadar, o tehnică utilă în înțelegerea și ulterior combaterea procrastinării ar fi utilizarea întrebărilor de auto-reflecție. Ce emoții retrăiesc prin procrastinare? Revoltă, vinovăție, frică de succes? Există în mine tendința de a mă critica, de a mă considera insuficient de bun sau poate leneș, de a considera că succesul nu este pentru mine? Am auzit în copilărie cuvinte precum ”nu ești în stare de nimic!”, ”dacă nu aș fi fost eu, nu ai fi reușit nimic!” sau ”nu ești în stare să duci ceva la bun sfârșit!”?».