Învață să ceri ajutorul!

Mândria este, de cele mai multe ori, primul motiv pentru care nu cerem ajutorul. Nu este ușor să recunoaștem că nu ne putem descurca singuri. Apoi, există și riscul de a fi refuzați, ceea ce ne-ar afecta stima de sine. Totuși, să ceri ajutorul este pe cât de firesc, pe atât de important pentru calitatea vieții tale.

Avem nevoie de ajutor atunci când suntem în situații dificile, fie că e vorba de ceva concret, de un obiect, de o informație sau de rezolvarea unor sarcini ori de sprijin emoțional. Nimeni nu le știe și nu le poate face pe toate și nici nu este nevoie să ne consumăm toate resursele fizice și să ne epuizăm doar pentru că nu vrem să-i deranjăm cei din jur. A cere ajutorul nu e o dovadă de slăbiciune, dimpotrivă, înseamnă să fii conștient de propriile limite și de resursele de care dispui.

Din studiul CIPRA a reieșit că doar 50% dintre respondenți sunt mulțumiți de echilibrul dintre viața personală și profesională, 45% de timpul pe care îl petrec pentru relaxare, 46% de colaborarea cu colegii și doar 41% sunt mulțumiți de lucrurile pe care le fac pentru dezvoltarea personală. În plus, 19% sunt foarte nemulțumiți cu gradul de încărcare cu care se confruntă. Toate aceste aspecte ar putea fi mult îmbunătățite dacă am învăța să cerem ajutorul!

Paradoxuri în detrimentul calității vieții

Ne simțim slabi și neputincioși atunci când trebuie să cerem ajutorul, dar, paradoxal, ne place să-l oferim altora, pentru că astfel ne simțim utili. De cele mai multe ori, această credință vine din rolurile pe care le-am jucat în familie sau din ceea ce am observat în jurul nostru. Un alt paradox este că insistăm să facem lucrurile singuri, însă nu ne place să fim singuri, ba chiar detestăm acest lucru.

„Printre cele mai întâlnite motive pentru care oamenii nu cer ajutorul se numără nevoia de a fi independenți, frica de a-și arăta vulnerabilitatea în fața celorlalți, teama de a fi respinși, de a pierde controlul și, mai ales, teama de a fi criticați sau judecați. Nu cerem ajutorul pentru că interpretăm asta ca dovadă de slăbiciune.
În schimb, când facem totul pe cont propriu, apărăm o imagine de putere, autonomie și independență, cu riscul de a ne autoizola și de a ne îndepărta de ceilalți”, spune Loriana Popescu, psihoterapeut cognitiv-comportamental The Mind.  Dar hai să analizăm cele mai comune motive care ne împiedică să cerem ajutorul, ca să înțelegem mai bine această tendință.

1. Teama de a deranja

Este tot o mentalitate adânc sădită în copilărie, în familie, aceea că nu trebuie să-i deranjăm pe ceilalți, care merită să fie menajați, pentru că au propriile probleme și lucruri de rezolvat. În plus, probabil ni s-a spus de-a lungul vieții că dacă am fi suficienți de buni și descurcăreți nu ar trebui să apelăm la nimeni.

2. Teama de respingere

Este o rană pe care mulți o au, tot din copilărie, dar pe care nici nu o conștientizează. Am fost învățați să credem că doar cei slabi cer ajutorul și, pentru că nu vrem să fim umiliți, ironizați sau refuzați, ne ferim să cerem vreo favoare.

3. Teama de a pierde controlul

Dacă implicăm și pe altcineva într-o activitate, atunci lucrurile nu mai depind în totalitate de noi. Asta ar putea duce la schimbări neașteptate ale situației, ceea ce ne poate face să ne simțim nesiguri.

4. Teama de a fi o povară

Ne simțim vinovați pentru truda și timpul celor cărora le cerem ajutorul. În realitate, mulți își doresc să fie de ajutor și o fac cu drag, ba chiar în acest fel le crește stima de sine. Noi putem cere ajutorul, iar ceilalți pot decide singuri dacă ni-l oferă sau nu. În niciuna dintre situații nu ar trebui să ne simțim inconfortabil!

5. Teama de a rămâne dator

Așa este în viață, oferi și primești, nu trebuie să te temi de asta. Poți să refuzi pe cineva care te-a ajutat cândva, dacă există un motiv justificat. Însă a cere ajutorul nu te obligă la nimic, atât timp cât celălalt acceptă de bunăvoie. 

Cum cerem ajutorul? 

Dacă învățăm să cerem ajutorul fără nicio teamă, viața noastră va deveni mai puțin complicată și ne-am elibera de o parte consistentă din situațiile stresante și copleșitoare. Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Loriana Popescu ne spune și care ar fi „tratamentul”, cum putem reuși să cerem ajutorul cu inima deschisă:

„Punându-ne fix în situațiile de care ne este teamă, pentru a vedea cât de justificate sunt fricile noastre. Putem începe prin a identifica o persoană foarte apropiată căreia să ii cerem ajutorul pentru a analiza cum reacționează și ce se întâmplă. Astfel, putem explora felul în care ne simțim cu adevărat când primim ajutor și îl putem compara cu felul în care ne-am fi așteptat să ne simțim”.